Călătorie spre Amânnoi

Din centrul tău

Să urc cu pași echipați în sărutări

Încet, fără grabă, molcom,

Prin Câmpia de Sub Coaste,

Să trec un hop, mușcând,

Spre Podișul Apetisant

Al Sub Sânilor.

Sub Sânul Carpatic de Vest,

Sub Sânul Carpatic de Est.

Acolo să poposesc o noapte-ntreagă,

Privind când Vârful Geamăn Drept,

Când Vârful Geamăn Stâng.

Dimineața, prin valea dintre munți

Pășind odihnit, mă voi împărți în două,

Mă voi îndrepta spre

Muntele Drept de Curbură,

Parte din mine animalică, răsfrântă;

Și spre Muntele Stâng de Curbură,

Parte din mine calmă, plăpândă.

Mă voi întâlni și mă voi întregi iar în mine

În depresiunea Amânnoi.

Mă voi cățăra cu poftă spre răsărit,

Să gust din el, să mă înnec în el.

Să beau din el, așa roșiatic,

Să-l învinețesc cu mușcături,

Să apun în el, să răsară o lună.