Mă consum

Îmi vine câteodată să-mi fumez degetele

Ca pe-o ultimă speranță.

Să le-aprind cu degetele mâinii drepte.

Să-mi frec vârful oaselor, unul de altul

Până la epuizare, până iese fum.

Cu scântei din scârțâit și miros de oase arse

Să-mi aprind degetele stângi, stângace,

Pe rând unul câte unul.

Să trag din ele fum de piele arsă,

În plămâni, să se-ncurce între coaste,

Să-mi dau afară fumul printre dinți

În rafale de mine, doar așa să mă pierd.

Să-mi pierd partea din mine ce-mi dăunează,

Să renunț la bâlbâieli și stângăcii.