Da

Stăm în semiîntunericul ăsta și parcă te scriu pentru prima oară.

Ne privim în tăcere, ne-atingem vârfurile buzelor

Și suntem la un “da” distanță.

Nu ne grăbim.

Din vecini se-aude o ușă trântită,

Chei învârtite de trei ori în yală, o clanță apăsată,

Și niște pași grăbiți pe scări.

Se face liniște iar, telefonul de pe nopțieră s-a stins demult, iar eu

Îmi plimb degetul arătător pe marginile lumii tale.

Te privesc cu-atâta atenție de fiecare dată,

Și tot găsesc câteva rânduri noi care se preling pe pielea ta fină

Între est și vest. 

Le urmăresc curios cum îți curg spre pe coapsa dreaptă

Și picură stângaci pe așternut.

Un fel de picătură chinezească, care-mi picură constant pe nervi și orgoliu.

În două bătăi de inimă am ajuns să le cuprind stângaci cu buzele.

Zâmbesc greoi. Ne învăluie brusc o amețeală de nu ne mai dăm de capăt.

Îți simt palmele fierbinți pe umeri, ce-mi ard apăsat pielea

Și mă pierd în liniștea asta în care se mai aud din când în când așternuturile foșnind.