În liniște

Nu s-au privit niciodată în felul ăsta.

Le-a trebuit o noapte înecată în fum

Și-n minți murdare să ajungă aici.

Se știau de ceva vreme, și-au vorbit de câteva ori,

Și-atât a fost.

Iată-i acum aici, evitându-se-ntr-un local unde de-atâte ori s-au întâlit înainte.

Ea cu-n el în pat seară de seară,

El cu gândurile abia întoarse-n-apoi,

După ce timp de câțiva ani le purtase o ea, care purta-n aceeași  vreme o inimă de fier.

Ea cu inima grea și cu vrute și nevrute ascunse în sertare,

El cu inima în sfârșit ușurată, ce abia-și revenise din mahmureală.

Ea abia începuse să-i cunoască cicatricile din vârful pumnilor,

Iar el abia începuse să-i numere pistruii de pe obraji.

Acum își evitau privirile și gândurile confuze,

Care preferau în schimb să se plimbe printre sticle ciocnite și râsete tari.

Nu își vorbeau, dar seară de seară preferau același local.

Ea totuși voia să-i cunoască poveștile din spatele cicatricilor,

El totuși voia să-i numere cu arătătorul pistruii, în liniște.