Nepotriveam

Cumva, ne-am întâlnit în cel mai potrivit moment nepotrivit.

Ne-am tras de suflete și ne-am iubit în gura mare,

La colțuri de anotimpuri și de străzi.

Am golit atâtea pahare de vin sorbindu-ne din ochi sau

Privindu-ne pe furiș pe terasele goale.

Ne-am atins și ne-am dorit să ne atingem

Cu atâta foc și-atâta drag,

Cu vârfuri de degete subțiri în care ne simțeam pulsul crescând.

Ne-am ținut privirile agățate fără să ne cunoaștem încă,

Ne-am învățat pe derost și ne-am memorat toate ticurile

Zâmbetele și privirile sincere.

Cumva, ne-am potrivit straniu

Și-am învățat să ne ascultăm orgoliile

Și să ne iertăm greșelile

Când ne era cel mai greu să ne ascultăm pe noi înșine.

Ne-am ajutat să creștem, să cunoaștem și să învățăm din noi.

Ne-am îmbrățișat tot mai strâns cu fiecare revedere

Abia așteptată, și ne-am reprivit cu atâta dor sincer.

Ne-am reapropiat de atâtea ori cu un foc nestins în piepturi

Și ne-am șoptit toate gândurile păstrate sub limbile fierbinți.

Ne-am lăsat în cel mai potrivit moment nepotrivit

Ca să ne privim mai târziu cu alți ochi și cu suflete crescute,

Când vom fi cunoscut că ne-am iubit copilărește, arzător și întreg.