Într-o liniște de după amiază sau dimineață târzie

I-am fumat toate țigările de după,

Într-o lumină difuză de apartament studențesc și

Într-o liniște de după amiază sau dimineață târzie,

Nici nu mai știu. Toate gândurile astea s-au pierdut in valuri de fum

An după an.

 

I-am fumat toată plăcerea între vârfurile degetelor.

I-am tras in piept toate grijile și foștii,

Într-o liniște de după amiază sau dimineață târzie,

Nici nu mai știu. Toate fricile astea s-au pierdut in valuri de fum

An după an.

 

Am stat liniștit

În timp ce-mi scruma în palme toate amintirile.

Fără să mișc sau să mă plâng,

Abia încăpând într-o bucătărie răcoroasă,

Într-o liniște de după amiază sau dimineață târzie,

Nici nu mai știu. Toate cicatricile astea s-au pierdut în valuri de fum

An după an.

 

Și-a stins toate săruturile ei fară timbru

De tâmplele mele grele și fierbinți.

La colțuri de străzi și parcuri goale,

Sub umbrele împrumutate.

Într-o liniște de după amiază sau dimineață târzie,

Nici nu mai știu. Toate zâmbetele astea s-au pierdut în valuri de fum

An după an.

Și-a mototolit toate secretele în buzunare,

Odată ce-mi intra în suflet.

Ne înghesuiam într-un pat, și-ntr-un duș fierbinte,

Și-n buzunarele ei trăgând la sorți bilete.

Citindu-le cu ochi miopi într-o liniște de după amiază sau dimineață târzie,

Nici nu mai știu. Toate secretele astea s-au pierdut în valuri de fum

An după an.

 

 

 

Previous
Previous

Un Dumnezeu gelos

Next
Next

Nepotriveam